A afla câte ceva despre justiţia britanică sau despre orice justiţie din lume nu va fi niciodată nefolositor în încercarea de a înţelege dreptul ca putere a statului sau a poporului şi formele de expresie şi manifestare ale acestuia. cu atât mai mult cu cât justiţia britanică, sistemul justiţiar anglo-saxon, în genere, se dovedeşte mai apropiată de justiţia cetăţenilor decât de cea a nomenclaturii unui stat. Din această perspectivă, în opinia mea, descrierile unor sisteme judiciare însoţite de comentarii şi comparaţii sunt teme ideale de lucrări ştiinţifice, de masterat ori doctorat. Pentru sprijinirea unor atare iniţiative voi publica drept exemplu traducerea unei scurte cărţi ce-i aparţine lui Maurice Sheldon Amos, traducere făcută de Radu-Alexandru Florescu, doctor în drept şi procuror la Tribunalul Ilfov. Traducerea a apărut în anul 1945 la tipografiile „Alexandru I. Botez”.
Sir Maurice Sheldon Amos (1872-1940) a fost avocat specializat în cauze la curţile judiciare superioare şi profesor de jurisprudenţă la „University College” din Londra.
Despre procurorul Radu-Alexandru Florescu nu am reuşit iniţial să găsesc date biografice, pe urmă situaţia s-a mai limpezit, dar totuşi nu e definitiv clară. Pare că este o rudă lui Alexandru Florescu a fost inginer (absolvent al Institutului de mine de la Paris), un om extrem de cult şi patriot. A fost secretarul permanent al Ligii pentru unitatea culturală a tuturor românilor (înfiinţată în 1985) şi un mare prieten al transilvănenilor. A fost vlăstar din familia boierească veche a Floreştilor.
Dacă ţinem însă seama de unele amănunte legate de viaţa şi personalitatea autorului traducerii după (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/florestii-secolul-turbulent- „a intrat apoi în barou” şi „a scris ]n 1919 o carte […] <<Pentru Dreptul Românesc: în cauza ţărănească>>”), atunci pare că mai degrabă este vorba chiar de fiul fiul lui Alexandru Florescu, Radu Florescu diplomatul. Însă, articolul îl descrie ca nemaireântorcîndu-se în România, în timp ce evidenţa cărţii ne arată contrariul, aşa încât poate fi vorba de altcineva. Îl rog pe cititorul care poaate cunoaşte mai multe amănunte să le introducă în comentariile la postare.
Acum câteva lucruri despre carte. Nepunând la îndoială valoarea lucrării lui Sir Maurice Sheldon Amos, trebuie să adăugăm importanţa introducerii şi concluziilor autorului traducerii. Una dintre observaţiile ascuţite ale autorului este că „pe trupul gârbov al unei societăţi urbane roase de păcate istorice şi congenitale şi cu gândul doar la <<învârteli>> şi <<şmecherii>> s-a aruncat în 1937 mantia bogată a unei proceduri penale împănate cu principii prea frumoase de pseudo-libertate, dar prin urzeala căreia nepotrivit de largă au izbutit şi mai izbutesc încă să se strecoare – în dauna climatului moral şi al bunului renume al ţării – atîtea vinovăţii ” (p.6). Lăsăm cititorului plăcerea de a se cufunda spre adâncă înţelegere în sistemul judiciar britanic, cât şi de a conştientiza printre rândurile introducerii şi concluziilor autorului traducerii unele defecte perene ale sistemului judiciar românesc.
respect pentru cluj ! 